http://www.hiq.ro/blog/florin/2009/03/04/scrisoare-catre-liceeni/

 

Am vazut in articolul din titlu o incercare mediocra de manipulare a tinerei generatii, idealista si cu mici sanse de izbanda. Probabil ca oricine ii va urma sfatul, va ajunge cel mult un profesor sarac si batjocorit de elevii sai instariti.   Democratiile nu fac civilizatii marete, dictaturile le fac… Si o masa de oameni destepti e de cele mai multe ori dezbinata si ia decizii dintre cele mai proaste. In schimb o masa de oameni simpli si usor de manipulat e transformata de un leader abil intr-o dictatura care apoi are o sansa la evolutie. Puteti sa priviti nu mai departe de China la ce poate sa realizeze un popor mare si in majoritate needucat, in mainile unui dictator priceput. In ceea ce priveste Romania… A inregistrat cea mai stabila crestere economica din istoria ei postcomunista, pe vremea cand la guvernare exista un partid stat. Cand baronii locali faceau legea si se imbogateau din banul public. Doar ca nu puteau sa se imbogateasca fara sa construiasca si ceva cu care sa justifice cheltuielile.  Acumularea de capital sta la baza economiei de piata si oamenii cu multi bani, indiferent de modul in care ii obtin, creeaza pana la urma o economie reala. Este cu siguranta un proces frustrant pentru cei mai multi dintre noi dar si politicienii nostrii si cei de afara stiu ca asa inechitabil cum e, sistemul asta accelereaza dezvoltarea economica a unei tari. Asta pentru ca le da posibilitatea celor cu bani sa faca si mai multi bani si pana la urma la asta se rezuma bunastarea unei economii. Nu avem autostrazi pentru ca ai nostrii conducatori sunt prea divizati si nu se inteleg la furat, nu pentru ca ar fi furat deja banii pentru ele. Se fura in toate tarile occidentale din banul public si probabil la cote care i-ar face de rusine pe ai nostrii. Diferenta e ca ei au invatat sa fie discreti si mai ales sa nu isi dea in cap unul altuia. Nu doar atat dar acolo cei ce fura o fac de atat de mult timp si au acumulat atat de multi bani incat nu ii mai incanta sa isi ia “ultimu model” de Lamborghini sau sa sparga cateva mii de euro la Bamboo. Oamenii aia au deja statut aproape regal… tin la imaginea lor mai mult decat la orice si sunt foarte precauti cand fac o afacere nu tocmai curata. La noi,  foamea e asa mare ca suntem dispusi sa riscam orice ca sa facem un banut iar  in secunda urmatoare sa si bravam cu faptul ca il avem. Timpul si mai ales o avere impresionanta ii va invata si pe cei de aici sa fie mai putin ostentativi si mai atenti cu felul in care cheltuiesc banii luati de la noi. Altfel,  o schimbare care sa rezolve problema coruptiei ar implica rasturanarea intregii istorii a democratiei de la Grecia antica pana la noi. Cu ramificatii pana la cele mai elementare amanunte din viata noastra. E putin probabil ca noi sau copiii nostri sa apucam sa vedem o astfel de schimbare. Asa ca mai bine invatam sa obtinem cat mai mult din acest sistem imperfect si data viitoare cand ne alegem conducatorii, sa intelegem ca nu exista nicio diferenta intre ei. Ca urmare, sa nu il mai alegem pe cel care minte mai frumos ci pe cel care are cele mai mari sanse sa obtina o majoritate zdrobitoare si sa poata sa si construiasca ceva… binenteles nu degeaba ci imbogatindu-se pe parcurs.

0-1 la pauza 2-1 la final

Am gasit  fratii mei, raspunsul la intrebarea care ii macina pe oameni inca de la inceputuri. Nu, nu stiu daca exista Dumnezeu… Nu stiu daca exista viata dupa moarte. Nu stiu ce-a fost inainte de Big Bang. Dar… am aflat ce gandesc femeile.  Ei bine urmandu-mi sfaturile, renuntand la prejudecatile despre lume si privind totul cu un ochi obiectiv si detasat, am stat si am analizat inconsecventa spiritului feminin. Am simtit pe propria-mi piele toanele si schimbarile bruste de atitudine. Am remarcat discrepantele uriase intre aspectul fizic si clasa partenerilor cuplurilor mondene, necompensate cateodata nici macar prin mijloace materiale. Am catalogat logic sute de comportamente aberante si aparent total ilogice. Si… domnii mei… am ajuns la o singura concluzie. Raspunsul la intrebarea “ce gandesc femeile” este urmatorul: Femeile nu gandesc nimic. Femeile doar reactioneaza si nu isi doresc nimic pana ce el nu se prezinta si mai ales pana nu se conving ca obtinerea lui ar fi o provocare. De fapt, femeile sunt schimbatoare pentru ca noi in incercarea de a descoperii ce functioneaza, incercam zeci de strategii, fiecare cu rezultate diferite de la o femeie la alta si chiar la aceeasi femeie in functie de zeci de variabile. Singura constanta pe care te poti baza si care poate fi in vreun fel exploatata la o femeie este ambitia. Asta functioneaza de cele mai multe ori in dezavantajul tau dar… manipulata cu abilitate poate sa-ti aduca aproape de fiecare data ceea ce-ti doresti. Si totusi… de unde mitul ca atentia, galanteria si bunul simt functioneaza? Pai e simplu… Timp de mii de ani femeia a fost considerata inferioara, pusa la coada societatii si vazuta doar ca un accesoriu masculin. Si pentru ca astfel statea situatia, o atitudine umila din partea unui barbat, un gest care sa-l plaseze pe el pe acelasi nivel sau sub ea. Orice, mergand de la sarutul maini pana la a ingenunchea in fata ei, era o dovada de caracter si venea cu multa apreciere din partea doamnelor. Astazi cand femeile sunt tratate ca si egale ba chiar ridicate pe piedestaluri de cei educati conservator,  o atitudine umila este sinucidere curata. Astazi calea de urmat este nepasarea, inconsecventa si cam tot ceea ce le-a consacrat pe femei in trecut. Astazi tratarea femeilor ca si accesorii este apanajul celor mai de succes dintre barbati. Se pare asadar ca razboiul dintre sexe tocmai a schimbat portile.

Zi mah si tu ceva!

Stand si cugetand la cele scrise mai jos, am ajuns la concluzia ca imi lipseste ceva.  Asta in afara de imagini, pe care desi le apreciez foarte mult, am ales sa nu le folosesc pe aceasta pagina, cel putin nu atat timp cat mai am ce scrie. Deci am ajuns la concluzia ca imi lipseste interactivitatea.  Vreau feedback pt articolele mele. Vreau pareri si directii spre care ar trebui sa mearga pagina asta. Si mai ales vreau sa stiu ce intelege fiecare din ea. Fac eforturi sa nu las loc pesimismului aici si sa nu fiu un alt blogger blazat si vesnic nemultumit de tot ce vede in jur. Nu este nimic mai usor decat sa identifici inamici comuni si sa incepi sa dai in ei, avand garantata solidaritatea tuturor celor din jur. Nu am sa critic pretul la benzina, valoarea punctului de pensie sau gestionarea crizei. Dar vreau ca ceilalti sa isi spuna parerea despre ceea ce scriu eu.  Si sunt constient ca nu vor fi doar aprecieri sau cel putin sper sa nu fie. Gasesc criicile mai productive decat aprecierile si o polemica mai antrenanta decat un consens. So… don’t be strangers… leave feedback.

Evolutie…

Lumea in care traim este una ostila, nedreapta, corupta si murdara… este un mediu in care a trai este o adevarata provocare, in care fiecare zi este o lupta pentru supravietuire iar pentru atingerea unor idealuri este nevoie de eforturi titanice. Este o lume in care multi dintre noi nu nu ne gasim  locu si de care suntem absolut revoltati. Este atat de rea si atat de nedreapta incat unii capituleaza si o aleg pe urmatoarea. Dar cum ar fi oare lumea noastra daca ar fi buna, dreapta si echitabila… Cum ar fi  daca viata ar fi usoara, daca totul ar fi la indemana si visele ni s-ar implinii peste noapte. Cu siguranta ar fi lumea in care oricine si-ar dori sa traiasca… sau nu?    Suntem ceea ce suntem datorita lumii in care traim si nu invers. Suntem fiintele cel mai bine adaptate la aceasta lume diabolica si am disparea daca ea nu ar mai fi asa. Probabil de mii de ani, omul isi pune problema ca civilizatia lui a ajuns in pragul haosului si ceva trebuie facut pentru salvarea ei. Fara sa fim mai prejos, noi astazi suntem oripilati de directia spre care ne indreptam si de conditia jalnica a culturii si civilizatiei noastre. Ne dezicem de acest mediu bolnavicios si punem toate temerile si esecurile persoanale pe seama lui.  Ne iluzionam ca daca lumea ar fi un pic mai buna,  si noi am putea sa realizam mai multe cu viata noastra.      Ar putea fi adevarat… cu completarea ca si cei din jur vor realiza mai multe cu vietile lor si deci, relativ, vom fi acolo de unde am plecat. Am inventat povesti idilizate si ne-am imaginat lumi perfecte iar acum, intoxicati de ele, suntem incapabili sa mai acceptam realitatea. Preferam sa credem ca liderii pe care ii alegem vor fi incoruptibili dar stim atat din experienta cat si din cartile de istorie ca nu va fi asa.  Ne mintim in continuare ca dragostea e vesnica si nu concepem ca ar putea fi la fel de trecatoare ca si foamea. Femeile noastre sunt permanent dezamagite de superficialitatea si lipsa de consecventa a barbatilor din jurul lor, asta fara sa se intrebe daca nu cumva asa e firea… daca nu cumva rasa umana s-ar fi stins demult in lipsa atitudinii nestatornice a barbatilor. Ne uitam prea mult spre ceilalti si prea putin inapoi spre noi. In realitate fiecare neajuns al sistemului in care traim poate reprezenta o piedica sau o oportunitate. Depinde de fiecare daca alege sa exploateze defectele sau sa isi piarda timpul incercand sa le repare… Ar trebui sa ne gandim ca organismul cu cel mai mare succes este cel care reuseste sa se adapteze cel mai bine la mediul in care traieste, nu cel care face cele mai disperate eforturi ca sa il schimbe.

Suntem in criza

E adevarat, ne cam lipsesc banii si multe alte lucruri materiale dar cu astea suntem obisnuiti si nu despre ele vreau sa vorbesc.  Acum vreau sa vorbesc despre lipsa de inspiratie, despre plictiseala, despre atitudinea pasiva  si asteptatu sa pice de sus. M-am saturat de oameni ce trebuiesc motivati sa se motiveze… impinsi de la spate si pacaliti sa se simta bine. Avem deja organizatori de nunti si petreceri, poate vor aparea si organizatorii de “sambata seara la club” si de “gratar cu prietenii”. Asa o sa ai pe cine sa dai in judecata daca nu te distrezi asa cum ti s-a promis. A devenit timpul atat de pretios ca nu ne mai putem distra decat cu garantii? Iesim din casa doar din obligatie sau cu promisiunea ferma ca se va intampla ceva remarcabil? Asa se explica probabil succesul drogurilor… e mult mai simplu sa stai in pat si sa iti creezi iluzia unei vieti decat sa iesi si sa incerci sa o traiesti.

Hedonism

Stiti cum se spune ca banii n-aduc fericirea? Acelasi lucru se poate spune despre celebritate, putere si chiar dragoste. Concluzia in cazul asta este ca fericirea n-aduce fericirea.  Sau de fapt… ca fericirea e efemera. Aspiram la idealuri si speram ca ne vor aduce implinirea dar pierdem din vedere capacitatea omului de a se adapta  atat la bine cat si la rau. Totusi, avem tendinta sa visam realist, astfel ca nu ne dorim lucruri din afara sferei noastre de atingere. Si de fapt, nu conteaza ca esti un somalez care a primit un colt de paine sau un mare om de afaceri care tomcmai a mai castigat un milion. Raportat la conditia fiecaruia, ambele evenimete produc o satisfactie similara. Asta inseamna ca pe termen lung, oamenii sunt toti la fel de fericiti si este lipsit de sens sa ne dedicam viata acestui scop.  Poate ca de fapt ceea ce merita urmarit in viata nu este efectul (fericirea) ci cauza si anume placerea. Sigur, ele merg mana in mana de cele mai multe ori. Mai putin atunci cand suntem dispusi sa sacrificam placera pe altarul fericirii viitoare, cand ne cramponam de obiceiuri, religie si moralitate si de fapt uitam sa traim. Cand avem principii ambitii sau fixatii si ne martirizam ca sa dam mai multa importanta idealurilor noastre. In fapt… cand suntem prea insetati de fericire ca sa fim fericiti.

O seara mai tarziu…

Murphy este oficial desfiintat, praf, KO )

Aseara…

Fata frumoasa ba chiar buna si vrand parca sa-i faca in ciuda  lui Murphy, te place. Stabilesti sa te vezi cu ea si iti spune ca  trebuie sa iasa cu prietena in club dar daca e… poate va vedeti dupa. E ok, in fond si tu ai fi vrut sa iesi cu prietenii si ti se leaga perfect.

Pe la 3, cum era stabilit, primesti mesajul. Iti ceri scuze frumos de la prieteni si te duci dupa mandra.

Din pacate ea are un examen la prima ora. Partea buna e ca totusi, e dispusa sa stea cu tine pana atunci. Asta daca nu cumva prietena ei vrea sa va insoteasca si ea, ceea ce bineinteles se intampla. Dupa o ora intr-o cafenea si dus prietena acasa, ramai in sfarsit singur cu ea. Mai ai cam 2 ore pana la examen si toata seara te-ai intrebat cum ar fi sa o saruti. Primesti raspunsul la intrebare dar din pacate ai estimat gresit, pentru ca ea nu poate sa mearga la examen imbracata ca de club. Asadar se pare ca seara se sfarseste aici. Doar daca nu cumva ar vrea sa va intalniti dupa examen si sa petreceti ceva mai mult timp impreuna. In mod incredibil vrea.  Fata asta chiar te place :). Asa cum ati stabilit, la ora 9 esti acolo unde trebuie si mesajul vine la fel de prompt “ne vedem la cafeneaua x, am nevoie de o cafea”. Ajungi acolo si surpriza… e cu O PRIETENA. Nici o problema… ai asteptat toata noaptea, poti sa mai stai un pic. In fond cat dureaza sa bei o cafea? Bai sa stii ca dureaza ceva. Esti un pic in plus si ele au chiar multe sa-si povesteasca… scoala, examene, profesori dar probabil in cateva minute o sa va ridicati sa mergeti undeva unde sa fiti doar voi doi. Gresit! pentru ca ea tocmai ii povesteste colegei cum peste cateva ore are o intalnire si mai are timp doar sa ajunga acasa, sa se schimbe si sa faca un dus. Tu, care deja auzi genericu de la “Twilight Zone” in fundal, te uiti pierdut in jur. Poate totusi e o schema ca sa scape mai repede de prietena, poate ca esti doar paranoic. Asta pana se uita senin spre tine cu ochii ei mari si albastrii si iti spune…”pari obosit, de ce nu te duci acasa sa te culci?”  Lasi 10 lei pe masa, te ridici si in timp ce te indrepti spre iesire  te intrebi:  In fond cine e ea sa-i faca in ciuda lui Murphy?

Fitze…

Mai la moda si mai trendy decat fitzele din Bucuresti este mai nou sa critici fitzele din Bucuresti. Fiecare vine si isi da cu parerea despre ceea ce e oricum evident. Ne sunt descrise cu lux de amanunte masinile, gentile burberry si vuitton, cafenelele din dorobanti si decebal precum si toate gesturile si obiceiurile mondenilor bucuresteni. Si asa suntem de ofticati de acesti oameni care isi traiesc viata, profita de ceea ce le-a oferit norocul, curajul si intradevar nesimtirea si arata ca au. Arata ca au bani in acelasi fel in care altii, din cercurile lor elitiste de intelectuali  saraci si cinstiti, arata ca au cu ce gandi. De ce ar fi mai prejos cel care si-a dedicat timpul si vointa banilor fata de cel care si le-a dedicat culturii. Multi au un nivel de inteligenta scazut dar poate ca asta e ceea ce iti trebuie ca sa fii dispus sa iti asumi riscurile pe care si le-au asumat ei. Toti ne dorim sa avem banii lor da nici unul nu am avut curajul sa incercam sa punem un plic pe masa unui primar.. cine stie, poate ar fi tinut. Cei care au calatorit afara stiu ca lumea asta contrasteaza mult cu cea din vest in care oamenii sunt foarte modesti si nu isi afisaza cu atata opulenta succesul. Dar poate ca e un contrast care in ciuda premiselor de la care pleaca, aduce beneficii. Genul de contrast care te scoate in evidenta si iti da identitate. Care ii atrage pe cei din jur curiosi sa vada o altfel de lume, o lume in care oamenii vor sa straluceasca in loc sa se piarda in multime. Ce-ar fi daca opulenta ar face pentru Bucuresti ceea ce au facut drogurile si prostitutia pentru Amsterdam?